Primul meu articol de pe blog va face referire la un loc absolut minunat pe care am avut placerea de a-l vizita. Este vorba despre un palat brancovenesc, nu departe de Bucuresti, in micimea unui oras numit Potlogi. Auzisem si citisem cate ceva despre trecutul lui, despre faptul ca Palatul de la Potlogi este primul dintre cele patru construite de Constantin Brancoveanu pentru fiii sai, un altul dintre acestea fiind Palatul de la Mogosoaia.  Dateaza din 1689, a ramas in familia Brancoveanu iar ulterior in familia Bibescu, a avut mereu o soarta tragica, asemenea multor palate romanesti care au supravietuit invaziilor, furturilor si perioadei comuniste.

In ciuda trecutului nefast si in pofida pozitionarii sale intr-un oras necunoscut si izolat din Judetul Dambovita, palatul a avut norocul de a fi fost restaurat.

Articolul meu va face referire la acest aspect, foarte punctual, urmarind evolutia acestui vestigiu, din perioada lui de maxima degradare si pana in punctul in care se afla astazi, tocmai pentru a sublinia importanta investirii in astfel de proiecte, care tin pana la urma de identitatea nationala.

Stilul neoromanesc in arhitectura, ce s-a manifestat in perioada moderna, intre sfarsitul sec. 19 si instaurarea comunismului, este bazat pe o multitudine de surse din cadrul regiunilor romanesti, cea mai importanta reprezentare avand-o bisericile şi palatele construite în Ţara Romaneasca, în perioada centrata pe domnia voievodului Constantin Brancoveanu (1688 – 1714). Arhitectura creata de-a lungul acelei ere este denumită de obicei “brancoveneasca” (alti termeni mai sunt “munteneasca” sau “renastere romaneasca”), fiind un amestec cu totul particular şi elaborat de motive tipice sudului României cu detalii de inspiratie islamic-otomana, impreua cu elemente renascentiste şi baroce.